4 poeme în noul Tiuk
confesiune cum îţi crapă zâmbetul pe faţă ca o fereastră pe care o spargi cu ghearele şi lumina se îmbăloşează, din văpaie a rămas doar scrum chiar şi bezna s-a închistat ca un arici
confesiune cum îţi crapă zâmbetul pe faţă ca o fereastră pe care o spargi cu ghearele şi lumina se îmbăloşează, din văpaie a rămas doar scrum chiar şi bezna s-a închistat ca un arici
vreau un cititor clasic ce şi-ar smulge calota cu unghiile şi-ar căuta sufletul intr-un atlas de secol 14 pentru ca toate continetele sunt plate şi in deşert înaintezi cu biciul