Relaţia poeziei cu istoria în istoria poeziei
(Stefan Bolea, Noaptea instinctelor, Brumar, 2009)

Pentru că poezia este gând, şi nu faptă, s-ar părea, la această primă vedere, că poezia – în sine – nu are istorie. O consecinţă imediată a unei astfel de afirmaţii ar fi că poezia este – în sine – fie anistorică (dacă preferăm caracterul ei mitic), fie fără istorie (dacă preferăm caracterul ei atemporal).

Faptul că poezia are, totuşi, varii istorii se datorează nu istoricităţii ei intrinseci, care nu există (poezia este gând pur), ci unui defect de existenţă al creatorilor săi (ei sunt eminamente faptici). Citește în continuare