Recent am terminat Wir brauchen keinen Gott de Michel Onfray, o carte curajoasă, post-nietzscheană, care mă face să mă întreb cum ar scrie Nietzsche astăzi. Mi-am comandat, de asemenea, Histoire de l’atheisme de Georges Minois (cărţile sale despre infern şi suicid, apărute la noi, m-au pasionat în adolescenţă). Poate am să-mi cumpăr şi cartea lui Mauthner, pe acelaşi subiect, fiind un filosof, pe care îl stimez. Totuşi am nevoie de mai multă neutralitate baudrilardiană, because taking sides is infamous. Uneori, sunt un agnostic gnostic, o contradicţie “în carne şi oase” (notă: agnosticii sunt declasaţi de Dawkins, iar gnosticii au fost comparaţi cu existenţialiştii de Hans Jonas). Citește în continuare