Maria Dinu – Post tenebras lux

Cel de-al doilea volum al lui Ştefan Bolea, Noaptea instinctelor, propune o aventură incitantă a unui Dante postmodernist care întreprinde o călătorie în infern, nu îndrumat de experimentatul Vergiliu, ci de un lector neiniţiat, dar cu spirit de investigaţie şi perspicacitate astfel încât să descopere modalităţi de evaziune într-o lume care îşi refuză salvarea. Cum mitul se întemeiază pe o bogată tradiţie a perspectivelor teologice, literare şi filosofice, cele patru secvenţe poetice ale volumului, Atentat, Anal, Angst, Anamneză, valorifică în mod deosebit o anumită direcţie de gândire din care nu lipsesc imaginile insolite şi reflecţiile instanţei lirice.

Mai multe aici .

Gabriel Nedelea in Romania literara

Aflat la a treia carte, Ştefan Bolea este adeptul unui nihilism activ asimilat în scrisul său ca unic semn al voinţei şi instigării. Debutând cu un volum numit Ontologia negaţiei – eseu despre nihilism şi continuând cu volumul de versuri Război civil, iar în prezent doctorand în flosofie cu o teză despre existenţialism, Ştefan Bolea practică în cel de-al doilea volum de versuri aceeaşi luciditate ce are rol de trecere spre o stare nouă de conştiinţă. Poetul îşi permite în poezie ceea ce nu-şi poate permite în filosofie. Poezia sa nu are timpi morţi, este în permanenţă angajată existenţial. Implicat într-o continuă stare de asediu, eul respinge cu vehemenţă fiecare gest ce-i vine din afară, instaurând o tensiune ce convulsează realitatea. Revolta nu este căutată pentru ceea ce este în sine, ci pentru a stabili coordonatele fiinţei în permanentă expansiune.

Mai multe aici .

O microrecenzie in Arca

Prima impresie la lectura poemelor lui Bolea este că a citit prea mult pentru vârsta lui şi a văzut prea multe s.f.-uri. Sau că face puţină paradă de cultura sa. Ceea ce la vârsta lui n-ar fi un păcat. Dimpotrivă. Poate de aceea poetul e o permanentă ameninţare pentru cititorul neprevenit, un virtual defender obsedat de teoria complotului universal. Discursul său e palpitant, şocant, exploziv şi chiar paralizant, scris după o reţetă inteligentă şi după un cip implantat în creier. Autorul ştie prea multe şi de aici drama teroristului-filosof. El îşi comandă un cititor clasic, „un cititor chinuit de faptul că singurul batlground/ e creierul lui”. Vânat de „oameni cu laser la ochi”, poetul se pregăteşte în secret, se căleşte pentru a deveni salvatorul universal. Marcat definitiv de accidentul din 11 septembrie el caută în noaptea instinctelor sale un antidot împotriva fricii şi a ameninţării morţii. Sceptic, speculativ, neliniştit, se raportează mereu la vremurile apocaliptice făcând uz şi abuz de ştiinţa sa. Stă în puterea sa să-şi dozeze energiile, să-şi tempereze viziunile şi să-şi surclaseze demonii. Să-şi dibuiască stilul. Ş. B. E un înger trist al apocalipsei vesele : „hitler recita din broşură în sala de mese/ puşcăriaşii se hlizeau cu o mimă buimacă/ regatul meu pentru o armă,/ daţi-mi o păpuşă woddoo şi o să detonez lumea// eternitatea nu are început, sfârşitul nu prea interesează/ asta simte Caligula atunci când perechile gâtuite/ scuipă spermă/ atunci când germanii sunt decimaţi la porţile romei/ sau când dansează în rochiţă de fairy pentru tiberiu (…)” (tyler?)

Petrisor Militaru – Odă zeiţei Hybris

Cel de-al doilea volum de poeme al lui Ştefan Bolea (Noaptea instinctelor, Editura Brumar, Colecţia „Poeţi români contemporani”) ne aduce în prim plan un univers poetic dionisiac, în care agresivitatea ce domina Război civil (volumul apărut acum cinci ani la Vinea) este mult sublimată şi devine o energie generatoare a discursului liric. Este un univers guvernat de sentimentul nitzchean al separării de lume, al dispreţului hrănit de masca degenerată a lumii, al eului liric care simte nevoia să-şi cureţe conştiinţa în faţa tuturor, fapt ce nu exclude nici ideea de spectacol şi nici hybrisul, în sensul cel mai larg al termenului specific tragediilor greceşti.

Mai multe aici .

Anunțuri