Oslo Journal IV

Am intrat la Muzeul de Zoologie, mai mult pentru expoziţia Can We Forgive Darwin? Mi-a plăcut un argument dintr-un articol expus: poţi să spui că evoluţionismul este doar o teorie, la fel şi heliocentrismul este doar o teorie. Nu vezi lumea, totuşi, certându-se pe tema rotirii planetelor în jurul soarelui. Pe când, din cauza reminiscenţelor religioase (frica de maimuţa din oglindă), contra-Darwinismul trezeşte mari pasiuni (inutile). Cred că baza acestei anxietăţi este preconcepţia radicală că animalul este de altă natură decât omul: cât şi o ruşine prost-înţeleasă – „eu nu pot fi un animal…” Mie mi se pare exciting că am fost cândva peşte, reptilă şi cimpanzeu, chiar dacă asta se întâmpla acum câteva milioane de ani. În plus, cine varsă lacrimi asupra superiorităţii omului, să iasă pe stradă la un meci Dinamo-Steaua şi apoi să-mi spună care e diferenţa faţă de Discovery Channel. Biologii sunt generoşi – le lasă teologilor câteva firimituri: dacă Dumnezeu a creat omul, l-a creat prin evoluţie. Îmi amintesc de Bakunin şi remarca sa, prin care plasa gorilele în Grădina Eden. Expoziţia făcea o incursiune în darwinismul social – iată un afiş, din istoria norvegiană, în care frumuseţea cumva nazi a bestiei blonde era legată de tradiţia cavalerească. IMG_2011-b

Cum spune Allen Iverson prin tatuajul său: „only the strong survive”.

M-am plimbat apoi prin muzeu, deşi e cam boring să vezi animale împăiate. Îmi dă senzaţia weird pe care spunea Heidegger pădurarul în noua pădure tehnologizată. It’s not really nature, you know. It’s completely phony. Ce mi-a plăcut la ieşire – exemplu bun de marketing – e că se puneau în vânzare animale de pluş. Am vrut să-mi cumpăr my power animal, dar costa 30 E şi la banii ăştia îmi iau 3 pizza. M-am plimbat prin Grădina Botanică, care e foarte faină (totuşi, nu se compară cu cea din Cluj). Colţul meu preferat e Great Granny’s Garden, unde bolnavilor de demenţă li se oferă exerciţii senzoriale. I go there to smoke.

IMG_2180

Am fost la Green Day. Un cadou de ziua mea. Am avut locuri proaste, chiar în dreapta scenei şi, din păcate, asta mi-a afectat tot concertul. I couldn’t get over it. Înainte de a intra în sală (cam de 4 ori cât Sala Sporturilor din Cluj), bineînţeles stând la o coadă imensă, am văzut trei cerşetori culegând ţigări şi degustând tomberoanele. M-am gândit că pentru ei trebuiau să cânte Green Day, nu pentru 5000 de fake-punk, care au 60 de EURO de cheltuit într-o seară. I guess we are relieved to be punks only for a few hours and not for a lifetime. În fine, trupa s-a prezentat – a cântat 2 ore jumătate, inclusiv toate melodiile mele preferate: Hitchin’ A Ride, Longview, When I Come Around, Minority (absolut genială piesa, orwelliană!), American Idiot. Nu-mi imaginam că Billie Joe Armstrong are o persona de jocker, credeam că e mai dur. He made a lot of fun of himset, maybe too much. A, şi m-au exasperat fazele pop, de comedy şi de circ: mă irita, de exemplu, când cânta la chitară Eine kleine Nachtmusik şi îi punea pe cei din mulţime să intoneze questia asta foarte slabă. Bine, dacă un deather ar merge la Tristania, cred că ar avea aceeaşi reacţie de apărare: too soft. Dar, una peste alta, un concert superior – deşi eram izolat de scenă şi de mulţimea din faţă, având uneori senzaţia că Green Day se adresează doar ei. Erau nişte explozii intermitente, care secondau muzica, de-ţi stătea inima din piept: şocul era la limita audibilului.

Am citit moderat, dar foarte atent. M-am întâlnit şi cu Alastair Hannay, care a fost supersimpatic şi mi-a adus 7 cărţi (dintre care ştiu că erau în jur de 100 E) pe Kierkegaard. M-am hotărât să mă focusez pe ele, şi pe ce-mi iau de la biblioteci (azi am descoperit şi Biblioteca de Teologie) şi să nu-mi mai cumpăr o perioadă cărţi (trebuie să fac economii). Mi-am luat în schimb William Blake-ul lui Ulver, care e într-adevăr fabulos (şi) pe original. Aş mai vrea să-mi iau Bloody Kisses, nu de alta, dar are o copertă genială, very dirty. M-a amuzat foarte tare azi, când ieşeam la ţigară, că băieţii de la curăţenie ascultau la un casetofon Pussy de la Rammstein.

Cărţi: Roudinesco – Philosophy in Turbulent Times, Jameson – The Cultural Turn, Martinot – Forms in the Abyss, Luper – Philosophy of Death, Schopenhauer – Essays, Wartenberg – Existentialism, Santoni – Authenticity.

Filme: My Life Without Me, Dead Man, 13 Conversations About One Thing, Dellamorte, Dellamore, The Piano Teacher, Testament des dr. Mabuse, L’eclisse, Unbearable Lightness of Being, The Orphan (@cinema), Being There, Dracula (de ziua mea – special :)), Crimson Tide, Stolen Kisses, Cross of Iron, The Mechanic, Vanishing Point, Le Mari de la Coiffeuse.

Muzici: Dead by Sunrise – Out of Ashes, Rammstein – Liebe ist für alle da.

Reclame
Publicat în Oslo.

6 gânduri despre „Oslo Journal IV

  1. asta cu revolta impotriva darwinismului e intemeiata pe una dintre cele mai stupide prejudecati, dejectie a doctrinei crestine, anume ca omul e singura fiinta creata ‘dupa chipul si asemanarea’ etc. prejudecata asta li se pare atat de atragatoare, de inaltatoare :)) incat reusesc la adapostul ei sa ignore asemanarile – esentiale – cu animalele si sa vada in schimb doar deosebirile – intamplatoare si nedefinitorii. am auzit de multe ori argumentul ca nu ne putem trage din maimuta, pentru ca omul e singura fiinta care foloseste furculita cand mananca 😀 Tot legat de prejudecata asta, am observat ca adeptii crestinismului nu au probleme cand e vorba sa omoare/sa raneasca/sa chinuie animalele; daca tot sunt o alta specie decat noi, de ce nu? sunt foarte impacati cu ideea asta, spre deosebire de atei, care isi pun unele intrebari. chiar ma amuza rau cand aduci vorba de canibalism si toata lumea sare: bine, dar cum sa mananci din creatia facuta de d-zeu dupa chipul sau? :))

    „Mie mi se pare exciting că am fost cândva peşte, reptilă şi cimpanzeu, chiar dacă asta se întâmpla acum câteva milioane de ani” – da, e foarte misto 🙂

  2. sunt complet de acord cu tine. faza asta cu drepturile animalelor mi se pare provocarea zeitgeist-ului nostru (dawkins a pus aici prima data degetul pe rana). daca ne gandim ca in anii 1900 nici femeile, nici negrii nu erau considerate fiintze umane „egale”, si ca secolul 20 a venit cu drepturi pentru aceste categorii „dezavantajate” (weininger pe la 1900 putea argumenta ca femeia nu este o fiintza umana si nu are constiitza – ce sa mai vb de fostii posesori de sclavi, care considerau ca negrul era veriga lipsa intre maimutza si om), sec 21 ar trebui sa vina cu drepturi echitabile pentru animale. pe cainele meu il stimtez, de exemplu, mai mult decat pe majoritatea cunoscutilor mei – si aici sunt obiectiv :). schopenhauer mi se pare avant-garde (si asta in anii 1840), cand spune ca animalele ar trebui sa aiba mai multe libertati si ca dispretul fatza de animale este o consecinta a gandirii crestine: „Oamenii sunt demonii acestui Pamant si animalele sunt sufletele torturate. Aceasta este consecintza scenei de instalare din Gradina Eden.” (Parerga und Paralipomena)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s