Sorin-Mihai Grad – Instincte asumate

Ştefan Bolea a scris zece volume de versuri înainte de Război civil, debutul său oficial, urmat de o abţinere aproape totală de la poezie care părea că va ţine destui ani. Din fericire au fost doar trei, iar ce a venit după ei a meritat aşteptarea. Noaptea instinctelor a fost scrisă într-o lună şi continuă linia precedentelor producţii poetice semnate Ştefan Bolea. Cineva care a citit doar versurile predate la şcoală ar putea spune că nu sunt mari diferenţe între primul volum de poeme al poetului criticat aici şi al doisprezecelea, dar citindu-le cu atenţie poţi observa cum poezia lui Bolea a crescut, s-a maturizat şi împlinit cu fiecare carte, publicată sau nu, păstrându-se credincios instinctului care-l ghidează prin jungle poetice unde alţii se rătăcesc cu atâta succes încât îţi vine a crede că-şi doreau de fapt asta.

Căutând un cuvânt care să definească singur poezia lui Bolea mi-am dat seama că instinct nu ajunge, furie sau violenţă la fel, ură nu acoperă decât o parte din ce scrie el, neadaptare şi căutare idem, poate că agresivitate e cel mai apropiat de acest scop. Chiar dacă nu e prima alegere, keywordul agresivitate explodează din fiecare poem al acestui volum (şi ale precedentelor), fiind practic imposibil să descoperi un text de unde să lipsească.

Citeste restul recenziei aici.

Anunțuri