Am fost la Muzeul Munch şi la Galeria Stenersen, am vizitat, de asemenea, Parlamentul, profitând de oferta nopţii culturale. Să le luăm pe rând: am realizat că Munch şi-a creat capodoperele devreme, când era în jurul vârstei de 30 de ani (de-atunci datează Ţipătul, Madonna, Pubertate, Vampirul). Picturile sale târzii nu sunt atât de impresionante, le lipseşte rigoarea şi expresia şocantă, trademark-ul existenţial al lucrărilor, care l-au consacrat. Gravurile sunt foarte interesante (Dorinţă mi se pare genială). Muzeul îţi oferea ocazia să observi şi procesul artistic al pictorului – nu ştiam că Munch avea o schiţă cât tabloul său imens (Istorie – 450 x 1163 cm) din Aula Universităţii din Oslo. Securitatea la intrarea în muzeu era foarte tight, pentru că acum câţiva ani Ţipătul a fost furat. Ţinând cont şi de faptul că Vampirul

Munch - Vampire

Munch - Vampire

s-a vândut anul trecut cu 38 de milioane de dolari, zecile de tablouri şi sutele de schiţe expuse constituie o adevărată comoară.
Munch - Eye to Eye

Munch - Eye to Eye

Dacă la Munch era destul de mare agitaţie, la Sternesen eram singur în tot muzeul. M-a impresionat expoziţia artistului vietnamez Lim Dim. Foarte postmodern, foarte agresiv şi mişto. Un poster cu nişte luptători comunişti, pe care scria „speranţa noastră, victoria noastră”, ţinând în mână un falus în loc de seceră şi ciocan … Filme foarte tari, cu înmormântări, regizate în aşa fel încât păreau ireale … Citatul „vietnamul este o ţară, nu un război” … Mai ales, piesa de rezistenţă, un Buddha de săpun, cu care te puteai spăla pe mâini …
3D7F2704

Arta contemporană a renunţat la fandoselile penel/ pânză, arta contemporană te pocneşte în faţă, folosind tehnicile media (using the enemy). Parlamentul, o clădire cochetă şi micuţă, cu un design foarte mişto – n-am înţeles mare lucru din ce spunea ghidul, pentru că turul era în norvegiană. Mi-a plăcut camera unde se întrunesc politicienii şi m-am bucurat că era inclusă în tur, because I like power. La sfârşit, am primit tot felul de cadouri făinuţe: pixuri, o casetă video, un ghid despre Parlament şi un poster cu semnarea Constituţiei.

M-am cam plictisit de muzee. Am văzut tot ce era major. Poate că aş merge la Galeria naţională încă odată, să studiez pe îndelete şi să mă focusez pe ce am văzut doar fugitiv. Şi la Stenersen ar fi fain de revenit, atunci când sunt alte expoziţii şi tablourile obişnuite. O să merg la operă odată, mai ales pentru că aş vrea să văd cum e design-ul în interior. Biletul nu e scump, în jur de 10 E (bineînţeles la balconul al 3-lea sau al 4-lea), pe când la filarmonică biletul de 40 E. Şi chiar aş fi vrut să merg, pentru că au program fain, cu Beethoven şi Şostakovici, dar preţul e prohibitiv. De exemplu, cu 30 E, mi-am luat bilet la Paradise Lost, şi băieţii ăştia chiar vin să cânte live – în timp ce Ludwig van mai greu ar reuşi o asemenea performanţă.

Săptămâna asta iau o pauză de la existenţialism şi lucrez pe nihilism şi postmodernism. Devine demotivant şi repetitiv să citesc 10-20 de cărţi pe acelaşi subiect. M-am gândit că dacă termin mai repede munca la teză (mai am vreo 40 de cărţi în bibliografie, care trebuie parcurse), îmi iau, tot aşa o săptămână sau două libere, pentru stoici. Am văzut o ediţie faină din eseurile lui Schopenhauer şi cred că o să mi-o cumpăr – îmi va fi de folos în viitor, când mai lucrez pe pesimismul nietzschean. Am uitat să spun că m-am reorientat spre cursurile facultăţii de litere, pentru că cei de la filozofie a o orientare non-continentală. Am fost la seminarul de estetică, audiind-i pe Clarisse Herrenschmidt (cu o conferinţă extraordinară pe lingvistică, de la sumerieni la greci) şi pe William Marx (cu un referat pe arriere-gardă). Am fost şi la conferinţa lui Jerry Fodor, pe Darwinism, care a produs o audienţă record şi atacuri înverşunate din partea biologilor.

Filme: Antichrist-ul lui Trier, Bronson, Bruno, The Hurt Locker, The Soloist, 17 Again (the lowest), State of Play, Annie Hall, District 9 (la cinema) şi Love and Death. Muzici: Theater of Tragedy – Forever is the World, Alice in Chains – Black Gives Way to Blue, Paradise Lost – Faith Divides Us, Death Unites Us.

Anunțuri