Ştefan Bolea, Noaptea instinctelor, Editura Brumar, poezie

de Horia Gârbea

Debutant editorial la 24 de ani, multipremiat la concursuri, licenţiat în filosofie şi studii europene, ajuns la 29 de ani, la a treia carte, clujeanul Ştefan Bolea nu pare a fi suficient de cunoscut în lumea literară. Oricum, mai puţin decît merită. Noaptea instinctelor este un volum cu titluri minimaliste, formate exclusiv dintr-un singur cuvînt (cu excepţia poemului ti tular care are două), strînse în patru cicluri: Atentat, Anal, Angst, Anamneză. Intenţia de construcţie este evidentă, obiectul construit e mai greu de aproximat din totalitatea textelor. Mai important este că poemele în sine sînt reuşite, ingenioase, scrise cu siguranţă, dar pe un ton dezabuzat, al blazării jucate. Multe sînt fals epi ce. Noaptea instinctelor însăşi este un fel de scenariu de thri ller, plin de umor negru: „fac auto stopul cu capul iubitei mele în mână/ un vânt avid mă–m punge în coaste/…/ opresc un camion cu gesturi largi de comis voiajor”. La final, după un episod de licantropie, rolurile se inversează, dar nu se iese din regimul ororii şi absurdului: „cînd m-am trezit iubita mea făcea autostopul cu capul/ meu în mână/ un camion a accelerat şi ne-a zdrobit pe amîndoi/ am văzut totul”. Ştefan Bolea rea lizează o poezie care trezeşte interesul, evită plictiseala cititorului, nu se pierde în vorbe mari. Textul este oarecum confecţionat, artificial, autorul ştiind să manevreze efectele speciale. O poezie „de cap” şi nu de inimă care dezvăluie poetului calităţi de prozator. Aş paria că după ce va atinge pragul celor 30 de ani ne vom întîlni cu primul său volum de povestiri, probabil horror.

Anunțuri