confesiune

cum îţi crapă zâmbetul pe faţă
ca o fereastră pe care o spargi cu ghearele
şi lumina se îmbăloşează, din văpaie a rămas doar scrum
chiar şi bezna s-a închistat ca un arici

păstrez icoana ta de prădător cabrat
triangulez semnalul tău, meduză doată cu laser
mă scanezi ca să mă dobori
cumshot-ul tău e mai pur, mireasă
m-ai transformat în abur
acum pot doar să aştept
şi limbul e numai bun să-mi zgâriu gâtul când mă spânzur

în vene doar calcar
în loc de graal acid
sunt însemnat ca o statuie
şi în cercul blestemat pot doar să încremenesc

e doar un zâmbet peste care a căzut urgia
două buze sudate, cimentate cu fugere
şobolanul analitic ţi-a dat să bei agheazmă
privesc de la fereastra alăturată în timp ce te sileşti să exorcizezi o fantomă

Restul poemelor aici.

Anunțuri