Trei poeme din Cancerul fericirii (1998), al treilea din cele 10 volume de poezie, pe care le-am scris înainte de Război civil. Un volum scris cu multă ură în cel mai negru an al meu – cu mulţi nervi şi nici un stil. Pe alocuri, cele mai dadaiste versuri pe care le-am scris. Primul text – un fel de manifest nihilist din pre-istoria mea sufletească. Lucram mult pe vremea aceea la conceptul de supra-Zeu (supraomul nu îmi era suficient :)). În Catafalc observ că recepţionam influenţa lui D. Iacobescu. Al treilea îşi are originea într-un incident biografic: eram la bibliotecă şi citeam Suetoniu, când am observat-o pe fosta mea prietenă, intrând în sală. Pentru că mă despărţisem cu o ură amară, I freaked out. 🙂 🙂

Antichristul

Sunt beţia completă ruperea cea adevarată
Dumnezeu în patru labe râneşte la tălpile mele
Febra morţii dezolarea ei intactă în faţă holerei transpirate
Ceea ce naşte geniul se diluează
Talentul devine candid şi apoi imbecil
Bolta este Haosul
Naivii hrănesc pe alţii mai naivi
Sămânţă opintire chelnerii forţează uşile
N-a mai rămas nimic în vid
Nimic nimic nimic

(17 aprilie 1998)

Catafalc

lumina virus pentu cortexul meu
lumina spumă de iad infuzie de neant
sângele meu un gunoi în plus sămânţă de rug

fălci veninate de ură despăduchere în pârg
spaima mumie fierbinte alcool
chipul ud voma consternată te lasă desfigurat

stea luminilor voastre căscate
torţă ochilor aburinzi de salivă

toţi au muşcat din ultima metamorfoza a bufonului
au lins scheletul l-au împroscat cu holeră
şi l-au părăsit descărnat ca o medalie

sarcasmul a rămas nemestecat pe catafalc
s-a rupt duhoarea vieţii bufonul râde singur

(decembrie 1997)

Drusilla

Astăzi confirmarea Fantomei
Liber de o libertate greţoasă

Vizita ei mi-a făcut mult rău
Sunt obsedat
Nu i-am suportat privirea

Ea este în sângele meu
Leacul şi Otrava

M-am născut cu un cadavru înăuntru

Când eşti aproape
Îmi vine sa urlu

(12 iunie 1998)

Anunțuri