M-am hotărât să încep un ciclu nou în Oslo, numit 120 de zile în Kristiania (vechea denumire a oraşului, care trimite la regele Christian IV). Mental, se leagă de ciclul pe care l-am început în ţară, botezat până acum Cataclism. Dar sunt mai mult ca sigur ca 120 de zile va evolua spre ceva nou, pentru că aici sunt bombardat cu mii de experienţe, care nu mi-erau accesibile în ţară. Doar un exemplu. La raftul de postmodernism de la librăria Tronsmo, erau multe de cărţi de care, cum să spun, nu numai că nu auzisem, dar nu ştiam că există categoria lor. Cărtureşti-ul de la mall-ul din Cluj îmi părea nu numai banal dar şi futil. Cărţi despre picture clasică, în care picturile erau analizate cu diagrame, despre oroarea excrementelor, feminism din noul val (din ’90) francez, cărţi ale lui Baudrillard pe care nu le văzusem niciodată (şi pe care le-am luat), Critica raţiunii dialectice cu prefaţă de Frederic Jameson! So I hope my poetry will bring the taste of novelty I so often experience here. (Re-reading the text I observe the influence of Jean Genet on the final lines.)

tribal

negrii sunt fiinţe nocturne, doar dimineaţa pot să-i înfrunt
pentru ca sunt storşi, lipsiţi de umbra care patrulează deasupra lor
dar când se lasă seara, revin superb la viaţă
căutându-ţi privirea, te hipnotizează cu descântecele tribale
satul meu a fost ras din temelii pentru că aici s-a descoperit petrol
pe mormântul bunicului s-a ridicat o fabrică de prelucrarea uraniului
africa e împânzită de combinate, sugeţi aur şi scuipaţi gunoi
negrii iţi cântă despre rădăcinile smulse şi despre teribila dorinţa de răzbunare
la saturnalii, fiecare alb va fi spânzurat de tălpi, până i se scurge toată ura şi frica din priviri

Anunțuri