Un text plin de flaws scris acum 12 ani. Ar putea fi considerat my 1st poem. Face parte din primul ciclu de poeme, pe care l-am redactat (Antiumanismul, 1997). Destul de extrem, dar şi insipid. Nu pot să mă laud cu el … Mai există şi un volum 0, de la 15-16 ani, dar pe acela nu-l găsesc prin arhive. I should have burnt them perhaps, dar e amuzant să văd diferenţa: totuşi trecutul există, la fel (r)evoluţia. Time is on my side. Cel mai mult mă irită versul 10, în care trebuia să folosesc conjunctivul în locul infinitivului: don’t ever write like that! 🙂

Mai mult decât o largă
Exorbitantă sugrumare de otrăvuri
Nu scuipă nici natura

Deriva scârbei scremute
Prin tomberoanele timpului
Ne va acomoda spaţiul cu minciuna

Cu mine îngheţa-va şi sângele sorţii
Sunt ultimul din generaţia morţii

Sunt singurul ce-n noaptea vastă
Cutează a smulge verigile liniştii

Sunt poarta prin care-şi
Aruncă Domnul holera
Şi Lucifer dorul bestial

În mine-i o rază ce-şi
Caută în genunchi murirea
Când ea pieri-va
Vei fi lepădat şi tu

Anunțuri