Motto: …„suntem ranjetul fara dinti al clovnilor tristi” (S. Bolea, tyler?, noaptea instinctelor, Ed. Brumar, 2009)

Noaptea Instinctelor, volumul de poezii apartinand poetului si filosofului clujean Stefan Bolea, redactor sef al e-revistei culturale Egophobia, s-a lansat pe 19 iunie 2009 la Editura Brumar. Autorul este la cel de-al doilea volum de poezii, dupa Razboi Civil, aparut in 2005 la Editura Vinea. Asa cum o marturiseste poetul, volumul Noaptea Instinctelor a fost scris dintr-o singura suflare, pe durata unei luni.

Noaptea si infernul

Noaptea Instinctelor aduce aceeasi viziune intunecata, pesimista si profunda cu care ne-a obisnuit poetul, angoasa ne loveste la tot pasul. Desi abordarea si stilul sunt usor diferite fata de Razboi Civil, consistenta sentimentelor ramane aceeasi. Infernul cu care suntem pusi fata in fata este cel interior, din care nu exista iesire decat prin negarea propriei fiinte si anularea propriei libertati. Asemeni lui Iona, care nu reuseste sa razbeasca din burta balenei si alege in final sa-si spintece propriul trup in speranta unei indelung ravnite redemptiuni, poetul isi contempla abisul interior:

„cum poti sa privesti abisul
cand abisul e in tine insuti
cum poti sa te uiti in oglinda
fara sa fii ravasit”,
scrie Stefan Bolea in Dor damnat (Razboi Civil, Ed. Vinea, Bucuresti, 2005).

„sunt singur in infern, infernul incepe azi
nu sunt demoni in infernul meu…” (Dor damnat, Razboi Civil, Ed. Vinea, Bucuresti, 2005)

Poetul se confrunta cu dilema in fata careia ne trezim cu totii azvarliti la un moment dat, in momentele autentice: libertate sau fericire (inteleasa ca satisfactie mediocra)? Sa traiesti in purgatoriu, dar unul pe care tu insuti il alegi, il constientizezi si care devine practic unul din atributele propriei fiinte? Daca la Heidegger Dasein-ul experimenteaza starea de „aruncare in lume” si perspectiva mortii ca ultima si cea mai de temut experienta, dar in acelasi timp ca singura modalitate a existentei autentice, in Noaptea Instinctelor fiinta refuza supravietuirea in imediatul fals, refuza sa se lase devorata de factorii exteriori care o indeparteaza de sinele autentic, sa fie doar un produs social, un numar in industria consumului de masa:

„si mai iei un joint, mai iei o doza de filme jegoase in timp
ce esti tintuit pe canapea la fel cu era isus fixat pe cruce

mai iei o portie de reclame, dupa care alergi adormit la mall
hypocrites hypocrites hypocrites
si viata ta seamana cu dialogurile comentatorilor care nu
se aud si citesc glumele de pe prompter
la final vei sta la televizor si vei privi ecranul alb
intrebandu-te cat de repede intra glontul din tampla in
creier
poate dura si trei sute de ani, crede-ma
3 hundred yeas of useless pain, 3 hundred years of
personal apocalypse
si nici macar nu va fi moartea ta, pentru ca viata ti-a
apartinut la fel de putin
so nukes equal salvation, keep that in mind as you smoke
your last cigarette, fucking rat” (atentat, noaptea instinctelor),

in timp ce in Razboi Civil autorul scria:

„in troleibuz un cuplu se saruta cu lacomie
mi-am tinut cumpatul decis sa nu vomez in timp ce rad
-sobolani, mi-am spus si am sarit dezgustat in statie

campusul era intesat cu carne de tun proaspata
care se grabea in felurite directii fara nici un sens fara nici un scop
-furnici, mi-am zis si intru in camera”

Restul recenziei îl puteţi citi în Metalhead. Recenzia mi se pare superioară pentru că autoarea cunoaşte Război civil, my first blood.

Anunțuri