Titlul, Noaptea instinctelor, mi-a fost sugerat de o expresie a Sf. Ioan al Crucii, pe care am descoperit-o într-un seminar despre transdisciplinaritate al profesorului Basarab Nicolescu. Expresia a fost deturnată (prin maniera post-modernă a pastişei), într-o noapte escatologică (universal-dionysiacă), o noapte “arabă”, care se referă la universalitatea generaţiei noastre, crescută din Revoluţia din decembrie şi hrănită cu ameninţarea teroristă. Mai multe texte din acest volum converg spre dictatul terorist (mai ales, lunetişti, publicată în Apostrof, tehnosofia sau mai ales, draconic). Cele patru cicluri corespund ideilor directoare (primul, mai ales nivelului subiectiv, „macho” – fight poetry- al doilea, unor poeme, din nou psihanalizabile, de dragoste şi ură, cel de-a treilea, subiectivităţii clince, în alt mod decât în Război civil, volumul meu de debut, ultimul corespunde unui stil uşor iniţiatic, mai înalt, poate). Noaptea instinctelor este poemul spre care converg liniile directorare; m-aş putea referi la el printr-o metaforă – el ţine de detonarea afectivului, care apare în coşmare sau în viziunile lui Bosch sau Grünewald, fără a constitui o trimitere teologică.

Anunțuri