Un fel de manifest poetic, pe care nici o revistă nu a vrut să-l publice până la Watery Times. Nu înţeleg nici acum de ce mi-l respingeau (eventual publicându-mi alte texte), dar am decis să mizez pe neinteligibil şi să-l pun pe prima pagină. La fel cum cel mai distrugător text din Război civil este shut the fuck up, chiar primul. Într-o paranteză, această tactică este neînţeleaptă, pentru că toate recenziile la Război s-au referit la shut the fuck up, ca dând tonul volumului, ceea ce este complet fals. rumania şi pentagrama sunt de fapt inima volumului. Nu m-aş mira, astfel, ca viitorii recenzenţi să se refere (doar) la cultură. Practic tactica lui Palahniuk, care în loc să-şi taie ghearele şi să facă din Fight Club o carte mai comercială şi mai friendly, şi le-a ascuţit mai tare şi a turnat mai multă benzină în sufletul, urechea şi retina cititorului. View full article »