About one year ago …

… I wrote this in a Munich hostel (translation on the way). It’s a love poem without a definite object (more on that later). I have seen Franz von Stuck’s painting @ the Neue Pinakothek later: anyway this is how I see my Anima.

wer ist tarja (totensontag in münchen)

„Lass mich dein Geheimnis sein.” (Oomph!)

uneori mă gândesc la tine atât de intens încât tresari în somn şi inima aproape îţi sare din piept
o dragoste ca a mea ar putea înălţa catedrale supradimensionate în cătune valahe care nu apar nici pe gps

69 de pahare ciobite (2004) – variantă bilingvă

69 de pahare ciobite

hyperion spectral îşi face veacul prin crâşme murdare
cu unghiile roase şi palme scobite soarbe un gin şi pipăie câte-o grasă
paharnic delicat, bea primul din sticlă şi-şi umezeşte gâtlejul umil când pierde la whist,
da, îl poţi întâlni pe la gară, în catacombele zdrobite de tramvai la ore timpurii,
sau la cimitirul central, ca un werther şobolan amuşină cu gândul