Pentru mine, filmele anului 2011 au fost Melancholia si Drive. Primul tratează o tema, pe care am putea spune ca Cioran a readus-o in actualitatea filosofiei: cea a instinctului morții (mai exact a imploziei acestui instinct: parafrazand, muritorul a devenind un muribund, constient de propria sa conditie liminara). View full article »
Category: Theoria
It’s been noted before and I agree with this statement: Stoker’s novel is pretty weak. Unresearched, full of 19th century scientism and pathetic superstitions View full article »
It’s an absolute kitsch but I like the chick.
„Adevărata, năprasnica, universala Venus se … înalţă în toate imaginaţiile … Dorinţe tulburi, delicii amestecate cu febră şi întretăiate de nelinişti, neîncetate întoarceri către o voluptate care făgăduieşte să stingă setea, dar nu o stinge niciodată View full article »
„Humanity’s soul must be shaken to its very depths, frightened by unfathomable and seemingly senseless crimes. Crimes that benefit no one, whose only objective is to inspire fear and terror. Because the ultimate purpose of crime is to establish the endless empire of crime. A state of complete insecurity and anarchy, founded on the destruction of the ideals of a world doomed to annihilation. View full article »
what if everything we see in the painting and we hear in music and we read in verses are TRUE in a way that transcends the usual expression artistic truth and in a spatial reference that goes way beyond the term of alternative universe?
what if the subject of the painting really exists and the artist merely describes what he sees? View full article »
Pentru că m-am decis să iau o pauză de la PhD până ajung la Oslo (unde am de citit 81 de cărţi), am început să-i citesc pe stoici. Surprins că nu s-au păstrat în întregime operele stoicilor timpurii, m-am apucat de Epictet şi Marcus Aurelius (next step: Seneca – Epistole către Lucilius, pe care Marta Petreu îl considera proto-existenţialist). Surpriza secundă a fost că nu prea există bibliografie critică pe stoici în România. Aşa că mi-am procurat The Stoics Reader, Stoics, Epicureans and Sceptics cât şi A Guide to the Good Life. View full article »
Recent am terminat Wir brauchen keinen Gott de Michel Onfray, o carte curajoasă, post-nietzscheană, care mă face să mă întreb cum ar scrie Nietzsche astăzi. Mi-am comandat, de asemenea, Histoire de l’atheisme de Georges Minois (cărţile sale despre infern şi suicid, apărute la noi, m-au pasionat în adolescenţă). Poate am să-mi cumpăr şi cartea lui Mauthner, pe acelaşi subiect, fiind un filosof, pe care îl stimez. Totuşi am nevoie de mai multă neutralitate baudrilardiană, because taking sides is infamous. Uneori, sunt un agnostic gnostic, o contradicţie “în carne şi oase” (notă: agnosticii sunt declasaţi de Dawkins, iar gnosticii au fost comparaţi cu existenţialiştii de Hans Jonas). View full article »
Un text despre noapte, publicat in numarul din martie din Apostrof:
Noaptea, superego-ul şi omul funcţional adorm. Nu mai există cenzura cotidiană, care ne permite să coabităm, trăind, în schimb, în imediateţe. Ceea ce contează într-adevăr, ceea ce are valoare pentru sine, revine fulgerător în memorie. View full article »
Titlul, Noaptea instinctelor, mi-a fost sugerat de o expresie a Sf. Ioan al Crucii, pe care am descoperit-o într-un seminar despre transdisciplinaritate al profesorului Basarab Nicolescu. Expresia a fost deturnată (prin maniera post-modernă a pastişei), într-o noapte escatologică (universal-dionysiacă), o noapte “arabă”, care se referă la universalitatea generaţiei noastre, crescută din Revoluţia din decembrie şi hrănită cu ameninţarea teroristă. View full article »
