După ce am mers 400 de kilometri cu maşina, întorcându-mă din concediu, m-am hotărât să merg cu familia la Pizza M din Baia Mare. Părinţii mei ne-au invitat pe mine (+cumnat, soră şi nepot), sărbătorind aniversarea căsătoriei.
Strike 1: Chelneriţa, un fel de Miss Piggy Bundy, fără şarmul aferent, părea în transă. Dacă riscam să uit că locuiesc în Lumea a Treia, lenea, afectarea şi acreala chelneriţei îmi serveau ca un memento perpetuu.
Strike 2: Nu înţeleg de ce chelnerii nu pot aduce mâncarea la toţi o dată! E chiar aşa de greu să sincronizezi mâncărurile? De fapt nu le pasă!
Strike 3: Eu şi Cristi (cumnatul) am comandat pizza Romana. Ni s-a servit o pizza arsă, neagră pe fund, cu gust de Hiroshima. Eu am mâncat o jumătate de felie, până mi s-a făcut lehamite, Cristi, cam tot atât, donând câte o felie mamei şi tatălui, care n-au mâncat-o până la capăt, deoarece era REA. Am trimis pizza înapoi cu toată dezaprobarea mocnită a lui Miss Piggy.
Strike 4: Chelneriţa s-a întors cu veşti: „Pizzerul (citez) vă face două pizza noi dar feliile pe care le-aţi mâncat (citeşte: borât) nu vi le returnează.” Ştiu că e criză dar când greşeşti îţi ceri scuze, nu te-apuci să reciclezi feliile pe care clienţii le-au scuipat. Dacă eşti bou, n-o să plătesc eu pentru tine.
Mi s-a părut meschină această reacţie economicoasă a „pizzerului”.
Strike 5: Discutând cu soră-mea, am decis să ne cărăm, nu să acceptăm ofranda pizzerului, urmată probabil de flegma lui unsuroasă. Ceva spălătoreasă (probabil cu trei clase + şcoala vieţii) a început să urle la soră-mea: „Trebuie să plătiţi patru pizza! Dacă mai veniţi aici, nu vă mai servim! (O, nu!) Să vă stea mâncarea în gât!” I-am zis şi eu câteva, deşi mi se pare umilitor să mă cert cu peonii.
Să spunem că moto-ul Pizzei M de la Merdre, de la M*IE, pe care ar trebui să-l imprime pe meniuri este „Să vă stea mâncare în gât! Ne bucurăm că v-am servit.”

About these ads