… I wrote this in a Munich hostel (translation on the way). It’s a love poem without a definite object (more on that later). I have seen Franz von Stuck’s painting @ the Neue Pinakothek later: anyway this is how I see my Anima.

wer ist tarja (totensontag in münchen)

„Lass mich dein Geheimnis sein.” (Oomph!)

uneori mă gândesc la tine atât de intens încât tresari în somn şi inima aproape îţi sare din piept
o dragoste ca a mea ar putea înălţa catedrale supradimensionate în cătune valahe care nu apar nici pe gps
ar putea muta munţii sau i-ar putea sculpta dintr-o atingere, printr-o simplă strânsoare

o dragoste ca a mea acreşte laptele
transformă răsuflarea în benzen
şi plămânii în motoare

(dragoste ca două panzere care se ciocnesc)

poate virusa obiecte
eluda firewall-urile poliţiei
plantând nebunie în bastoanele şi creierii agenţilor de teren

dragostea mea = cernobâl + world trade center + hiroshima + katrina

o dragoste neţărmurită ca marele zid chinezesc, aspră precum siberia, umflată precum casa poporului, ascunsă ca o erecţie refulată în blugi

dragostea mea te face să te sufoci în somn
îţi dă tahicardie
e mai puternică decât o cartelă de xanax
te curentează ca dorsala unui rechin
te pârjoleşte de vie
urzică

(dragostea mea păduchelniţă)

eşti de mult în mormânt
şi ultima ta imagine
bună să-ţi ţină de urât până când intră eternitatea în putrefacţie
este cea a iubirii mele distrugătoare de lumi şi aducătoare de moarte

eşti în mormânt şi mă visezi pe mine mort
de fapt stau deasupra gropii tale şi plantez flori carnivore
o tufă de canabis
meri otrăviţi
o linie de asamblare a cuţitelor
şi un balansoar făcut din şase drujbe